“Norii nu sunt sfere, munții nu sunt conuri,liniile de coastă nu sunt cercuri, iar scoarța copacilor nu este netedă și nici fulgerul nu cade în linii drepte.”
Benoit Mandelbrot
Benoit Mandelbrot (1924-2010) este considerat tatăl geometriei fractale. El însuși, într-o lucrare autobiografică, se numea fractalist. A început să cerceteze autosimilaritatea în lucrări precum “Cât de lungă este coasta Marii Britanii? Autosimilaritate statistică și dimensiune fracțională”. În sfârșit, în 1975, Mandelbrot a inventat termenul "fractal" pentru a denumi un obiect al cărei dimensiune Hausdorff-Besicovitch este mai mare decât dimensiunea topologică a sa. A ilustrat această definiție matematică cu imagini construite pe calculator. Mandelbrot folosește termenul fractal în sensul de "neregulat", iar definiția pe care o formulează este:
"... un ansamblu care prezintă aceleași neregularități la orice scară ar fi privit."
Mulțimea lui Mandelbrot este un fractal care a devenit cunoscut în afara matematicii atât pentru estetica sa, cât și pentru structura complicată, care are la bază o definiție simplă. Mulțimea lui Mandelbrot se definește ca fiind mulțimea acelor puncte c din planul complex pentru care aplicând în mod repetat polinomul complex z^2 + c (pornind de la z = 0) rezultatul rămâne în interiorul unui disc de rază finită.
